Emanciparea
politicã a românilor bucovineni a devenit în ultimele douã decenii ale
secolului al XIX-lea o necesitate stringentã, înţeleasã din fericire la timp de
tânãra generaţie a intelectualilor și politicienilor autohtoni. Reprezentanţii
acesteia, proveniţi mai ales din mediul rural, s-au dovedit a fi foarte activi
și eficienţi în crearea unei mișcãri naţionale puternice a românilor din
Bucovina.
Tineri
politicieni sunt excepţii ce dovedesc cã, noua clasã politicã româneascã
începea sã manifeste voinţa politicã necesarã ameliorãrii situaţiei ţãrãnimii,
dar și a învãţãtorilor și preoţilor de la sate.
De
departe, sprijinul cel mai consistent, l-a oferit ţãrãnimii române, Iancu
cavaler de Flondor, a cãrui generozitate și pragmatism, au reprezentat
constante ale personalitãţii sale.
Iancu
Flondor s-a născut la data de 3 august 1865 în oraşul Storojineţ (pe atunci în
Imperiul Austro-Ungar, astăzi în Ucraina) în familia boierului Gheorghe cavaler
de Flondor (1828-1892). Iancu era al doilea nãscut, având doi fraţi: Tudor
(22.07.1862 - 23.06.1908) și Nicu (15.06.1872 - 1940 ?).
Tatăl
lui Iancu Flondor, Gheorghe cavaler de Flondor, era fiul lui Nicolai cavaler de
Flondor, născut în Milie (1795-1864) şi căsătorit în Storojineţ cu Ecaterina
von Cârste, fiică a lui Teodor cavaler de Cârste şi a Smarandei. Mama sa,
Isabella von Dobrowolski-Buchenthal, provenea din Rogojeşti. Iancu Flondor este
descendentul unei vechi familii boiereşti, care a deţinut dregătorii şi a avut
moşii în Ţara de Sus a Moldovei (Bucovina).
În calitate de stãpâni ai unor moșii,
nobilii bucovineni erau obligaţi sã ia initiative construirii, în satele pe
care le deţineau, a unor lãcașe de cult, în cazul în care nu existau deja
biserici, sã le întreţinã și sã le repare pe cele existente, precum și sã înzestreze
cu sesie preotul satului.
De
numele Flondorilor este legatã ctitorirea unor biserici în Hliniţa (Adormirea
Maicii Domnului, 1786) și Storojineţ (Sfântul Gheorghe, 1888).
A
fost căsătorit cu Elena de Zotta (la 11 februarie 1899) şi a avut trei copii,
Şerban (n.1900), Neagoe (n.1901) şi Mircea (n.1903).
O
genealogie a familiei Flondor a fost elaborată de Sever Zotta, director al
Arhivelor Statului din Iaşi şi publicată în anul 1933, În Arhivele Statului,
Bucureşti, fond Iancu Flondor se găsesc diploma de absolvire a Universităţii
din Cernăuţi şi cea de doctor în Drept a celei din Viena, brevetul de
locotenent de rezervă al armatei austriece (1887), brevetul “Crucea
comemorativă a războiului din 1916-1918″, brevetul Coroana României cu “Marea
cruce”, acordat de regele Ferdinand I (1918).